ÎMPĂRĂȚIA ÎNTR-O SĂMÂNȚĂ

„Profeții” care cer interdict

9+

Apariția unor „profeți” care anunță date ale sfârșitului lumii este ciclică. Nu s-a răcit bine cadavrul unei „profeții” eșuate, că apare altul care să calculeze data sfârșitului lumii. Istoria de două milenii a creștinismului poate fi privită și prin lentila aritmeticii și hărților profetice zămislite de febra imaginativă a unor „profeți” cu intenții mai mult sau mai puțin oneste.  

Ceea ce mă uimește de fiecare dată e numărul mare de persoane care dau crezare unor astfel de „profeții”, cu atât mai mult, cu cât Dumnezeu nu Și-a trimis mesagerii prin odăițe ferite de ochii lumii, iar cuvintele Lui sunt la vedere, în paginile Bibliei.

Profețiile au ocupat de la început un loc important în Biblie. Prin oamenii care au vorbit în numele Lui, Dumnezeu a lărgit perspectiva asupra viitorului, în unele cazuri oferind indicații surprinzător de exacte (un număr de ani până la împlinirea unui eveniment, un loc anume unde avea să se întâmple ceva etc.). În alte privințe totuși, ca să-L citez pe Isus, s-a zis: „Nu este treaba voastră să știți vremurile sau soroacele.” Adică: „Rețineți-vă de la a-I face programul lui Dumnezeu! Știe El mai bine…”

Asta nu i-a împiedicat pe the usual prophets să reia calculele, mereu și mereu, pornind de la tot felul de indicii găsite în Biblie, în picturile lui da Vinci, în manuscrise misterioase ș.a.m.d., și să anunțe: „Gata, știu! Hristos se va întoarce în data de…”

Vânătorii de „evenimente profetice” găsesc întotdeauna ceva de care să se agațe, că e lumea plină de întâmplări. Avea Mark Twain o vorbă, că acela care umblă înarmat cu pușca profețiilor tot nimerește ceva până la urmă.

Lucrând recent la un proiect anume, m-am trezit răsfoind un număr de reviste creștine vechi de două, trei decenii. Aruncându-mi privirea peste diverse articole, am înțeles mai bine ceva ce, de fapt, intuiam deja. Unele dintre evenimentele din trecut, considerate la data aceea de primă importanță profetică, privite retrospectiv, după suficient timp, apar total neînsemnate. (Îți recomand exercițiul ăsta. Răsfoiește niște reviste vechi! Vei înțelege mai bine ce spun.)

Timpul lămurește toate lucrurile, iar unele dintre profețiile spectaculoase de azi vor părea caraghioslâcuri curate mâine. Din păcate, în creștinism (ca și în alte religii) vom regăsi mereu ispita alunecării spre extreme, spre manifestări dubioase și, evident, spre „profeții” cu iz de „am avut o revelație azi-noapte”.

Revin la cuvintele lui Isus. După ce i-a lămurit pe apostoli că n-are rost să-și bată capul cu „vremuri și soroace”, le-a spus că treaba lor e să fie martori (vestitori ai Evangheliei) „până la marginile pământului” (Faptele apostolilor 1:8). Mărturia aceasta poate fi dată în multe feluri (prin vieți trăite după litera Evangheliei, prin fapte de bunătate, prin Biblii oferite etc.).

N-am însă nicio îndoială că unii vor continua să calculeze… Prima lună plină de după învierea lui Isus plus șapte peceți din Apocalipsa, totul la pătrat și deîmpărțit la douăzeci și patru (patriarhi + apostoli) egal sfârșitul lumii într-o marți.

9+
Distribuie
Articol semnat de
Florin Bică

Florin scrie cărți pentru copii, dar și poezii, eseuri, articole etc. Citește mai atent, dar mai puțin ca altădată. E cinefil, mai degrabă în direcția lui Kurosawa și a neorealismului italian, decât spre universul Marvel. Pe pământ, cerul lui sunt Adelaida și Mihnea, fiul lor. În cer, pământul lui e Dumnezeu.

Vezi toate articolele
Ce părere ai?

1 comentariu
Articol semnat de Florin Bică