ÎMPĂRĂȚIA ÎNTR-O SĂMÂNȚĂ

Psalmul 23 pe gândite

12+

Am învățat tabla înmulțirii pe de rost. Trebuia s-o știm „pe negândite”. De-a lungul vieţii am învățat pe de rost (fără rost?) multe alte lucruri: adrese, teoreme, imnul ţării, numere de telefon. Şi în viaţa de credinţă se repetă lucrurile.

Avem texte de aur, versete preferate, făgăduinţe personale, psalmi favoriţi. Din păcate, prea adesea le ştim doar pe ele. Test: câţi ştiu ce scrie în Biblie la Ioan 3:15 sau Ioan 3:17? (Ce credeți, un text de aur o fi învelit în zgură?) Alt test: câţi ştiu (din) psalmul 22 sau psalmul 24? Începutul primului a fost rostit de Hristos pe cruce; al doilea s-a împlinit după cruce, la înălţare.

Din Psaltire, cântarea de la numărul 23 beneficiază de cele mai multe aprecieri. Probabil că mulţi dintre noi ştiu acest psalm pe de rost. Îl putem relua și pe gândite? La pas, să-i aflăm un rost personal?

Cântarea lui David are două perspective: prima jumătate – din perspectiva oii care are păstor; cea de-a doua, în oglindă – a omului care-L are pe Dumnezeu.

„Domnul este Păstorul meu!” Se putea încheia aici. Suficient. Dar asta pricepem abia după ce citim tot.

„Nu voi duce lipsă de nimic” nu-i totuna cu „voi avea de toate”. Îl ai pe El, și asta completează înmiit orice altă nevoie. Nu voi duce lipsă de nimic – nici de binecuvântare, nici de iertare, nici de răspuns la rugăciune.

Gândul de început primeşte acum aplicaţie practică, din perspectiva oii: paștere în păşune proaspătă, refacere la ape curate, cărări drepte și toiag de apărare. Vreo râpă întunecată? „Nu mă tem de niciun rău, căci Tu eşti cu mine.”

Tu?

De aici nu mai e despre… El. Citim deci din perspectiva omului care-L are pe Dumnezeu aici, acum. Eu… Tu!

Când ești pus la colț de dușmani, aruncat în spate, atunci Dumnezeu îți întinde covorul roșu. Îți încoronează capul ca unui mesia, îți toarnă binecuvântările cu boierească revărsare.

Găsim un fapt în prima jumătate: „Tu eşti cu mine.” Rezonăm cu o dorință, spusă în final: „Vreau să fiu cu Tine.” Cu Dumnezeu, fericirea și harul nu se termină niciodată. Niciodată. Niciodată.

P. S. Dar El tace? Cum ar fi dacă ar cânta El, Păstorul? Luminează-te cu [Omul este mielul Meu], o inedită perspectivă împărtășită de Florin Bică.

12+
Distribuie
Articol semnat de
Christian Sălcianu

Cristi este un scorpion convertit, pasionat de Biblie. ESTJ, a făcut militărie în liceu, dar și-a luat gradele în teologie și litere. Pastor în Dublin, se califică în servant leadership la locul de muncă. Scrie, aleargă. O iubește pe Claudia. Și pe Iris.

Vezi toate articolele
Ce părere ai?

Articol semnat de Christian Sălcianu