ÎMPĂRĂȚIA ÎNTR-O SĂMÂNȚĂ

Puterea fantastică a unui ciob

+6

Ce poți face în puținul timp – 60, 70 sau 90 de ani – care ți se dă de trăit în lumea asta? Robert Fulghum mi-a dat o idee relatând o întâmplare care i-a fost povestită de unul dintre profesorii săi, un grec pe nume Alexandru Papaderos.

„Pe când eram copil, în vremea războiului, eram săraci lipiți pământului și trăiam într-un sătuc izolat. Într-o zi, am găsit pe drum cioburile unei oglinzi. O motocicletă nemțească fusese distrusă în locul acela.

M-am străduit să găsesc toate cioburile și să le lipesc, dar n-am putut, așa că am păstrat doar ciobul cel mai mare. Uite, ăsta! Am reușit să-l rotunjesc prin frecarea de o piatră. La început, l-am folosit ca jucărie și-am fost de-a dreptul fascinat că puteam să reflect lumina în locuri cufundate în beznă, unde soarele nu poposește niciodată – în gropi adânci, în scobituri de stâncă și în dulapuri întunecoase. În timp, pentru mine a devenit un joc să duc lumina în cele mai inaccesibile locuri pe care le puteam găsi.

Am păstrat oglinjoara și, pe măsură ce am crescut, am continuat s-o scot la iveală, în clipele de repaus, și să mă preocup de provocarea jocului meu. Devenind bărbat în toată firea, am ajuns să înțeleg că acesta nu era doar un joc copilăresc, ci o metaforă pentru ceea ce aș fi putut face cu viața mea. Am ajuns la concluzia că eu nu sunt nici lumina, nici sursa ei. Totuși lumina – adevărul, înțelepciunea, cunoașterea – există undeva acolo și va străluci în multe locuri întunecoase numai dacă o reflect eu.

Sunt o bucățică dintr-o oglindă al cărei design și a cărei formă îmi sunt necunoscute. Cu toate acestea, folosindu-mă de ceea ce am pot reflecta lumina în locurile întunecoase ale lumii – în teritoriile negre din inima oamenilor – și pot schimba anumite lucruri în unii oameni. Poate că văd și alții și îmi urmează exemplul. La asta se rezumă totul în ce mă privește. Ăsta-i sensul vieții mele.”

(Din Robert Fulghum, It Was on Fire When I Lay It Down, Random House, 1992, p. 170)

+6
Distribuie
Articol semnat de
Florin Bică

Florin scrie cărți pentru copii, dar și poezii, eseuri, articole etc. Citește mai atent, dar mai puțin ca altădată. E cinefil, mai degrabă în direcția lui Kurosawa și a neorealismului italian, decât spre universul Marvel. Pe pământ, cerul lui sunt Adelaida și Mihnea, fiul lor. În cer, pământul lui e Dumnezeu.

Vezi toate articolele
Ce părere ai?

Articol semnat de Florin Bică