ÎMPĂRĂȚIA ÎNTR-O SĂMÂNȚĂ

Secretul rugăciunii lui George Müller

9+

Să te îngrijești în timpul unei vieți de om de mai mult de 10.000 de orfani și să înființezi 117 școli, care au oferit educație creștină unui număr de peste 120.000 de copii, trebuie să fii un erou. Iar ca să faci toate acestea fără să le ceri bani oamenilor, ci doar în rugăciune lui Dumnezeu, trebuie să fii un sfânt.

George Müller (1805–1898), un evanghelist creștin și directorul orfelinatului Ashley Down din Bristol, Anglia, a fost cunoscut pentru credința lui în puterea rugăciunii. În jurnalele sale se regăsesc notate peste 50.000 de rugăciuni care și-au găsit răspunsul. La moartea lui, Bristol Times scria că un om ca el „a venit pe lume cu scopul de a demonstra că vremea minunilor nu aparține doar trecutului”.

Care să fie secretul rugăciunii lui?

Scria Müller: „Mă uimesc adesea cum de nu am văzut mai devreme lucrul acesta. În nicio carte nu l-am găsit. Nicio predică a vreunuia nu mi l-a spus. Nicio discuție cu vreun frate nu mi-a atras atenția asupra lui…”

[Citatele de mai jos sunt preluate din autobiografia A Narrative of some of the Lord’s dealings with George Müller.]

„Am văzut că cel mai important lucru pe care trebuia să-l fac era acela să mă îndrept spre Cuvântul lui Dumnezeu, meditând la fiecare verset […], și să primesc din el o binecuvântare; nu ca să-l împărtășesc public altora, nici pentru a avea un subiect de predică, ci ca să primesc de acolo o hrană pentru mine, pentru sufletul meu.” 

„Rezultatul pe care l-am găsit, invariabil, a fost acela că, după doar câteva minute de lectură meditativă, sufletul meu era condus spre mărturisire, spre mulțumire, mijlocire, cereri, astfel încât chiar dacă, să zicem așa, nu eram în rugăciune, ci în meditație, totuși aproape imediat aceasta se transforma în rugăciune.”

„Diferența între cum făceam înainte și cum fac acum este aceasta: înainte, când mă trezeam, începeam cât mai repede să mă rog și, până la micul dejun, îmi ocupam tot timpul cu rugăciune. Dar care era rezultatul? 

Adesea petreceam un sfert de oră, o jumătate de oră sau chiar o oră pe genunchi până când ajungeam să conștientizez că obțin o mângâiere, o încurajare, o smerire a sufletului etc. Și adesea asta se întâmpla doar după ce pătimeam să-mi adun gândurile care zburau în altă parte, astfel că abia după zece minute sau un sfert de oră sau chiar jumătate de oră începeam să mă rog cu adevărat.

Acum nu mă mai chinui. Pentru că inima mea, hrănită de adevăr, trăind în părtășie reală cu Dumnezeu, vorbește cu Tatăl meu, cu Prietenul meu (rău și nevrednic ce sunt) despre lucrurile pe care El mi le-a pus în gând prin Cuvântul Său prețios.”

„Mă uimesc adesea cum de nu am văzut mai devreme lucrul acesta. În nicio carte nu l-am găsit. Nicio predică nu mi l-a spus. Nicio discuție cu vreun frate nu mi-a atras atenția asupra lui. Așa că acum, din moment ce Dumnezeu m-a învățat să fac așa, îmi este clar ca lumina zilei că primul lucru pe care trebuie să-l facă un copil al lui Dumnezeu în fiecare dimineață este să-și hrănească omul dinăuntru. Cu ce se hrănește omul dinăuntru?”

Nu cu rugăciune, ci cu Cuvântul lui Dumnezeu, iar aici subliniez: nu simpla citire a Cuvântului lui Dumnezeu, care ne intră pe o ureche și ne iese pe cealaltă, așa cum trece apa printr-o țeavă, ci dând atenție lucrurilor pe care le citim, meditând la ele, cercetându-ne inima cu ele.

„Accentuez cât se poate de mult lucrul acesta, dat fiind uriașul câștig spiritual și prospețimea devoțiunii pe care sunt conștient că le-am primit eu însumi. Ca atare, plin de afecțiune, dar și cu solemnitate, vă încurajez, frații mei de credință, să vă gândiți la lucrurile acestea.”

„Binecuvântarea lui Dumnezeu mă face să recurg la acest fel de devoțiune – astfel am primit ajutorul și tăria de la Dumnezeu pentru a trece în pace prin grelele încercări, în diferite moduri, cum nu am reușit mai înainte. Iar acum, după mai mult de 40 de ani în care am făcut lucrurile așa, pot, pe deplin și în temere de Dumnezeu, să vă recomand să faceți astfel.”

Aduceţi-vă aminte de mai-marii voştri care v-au vestit Cuvântul lui Dumnezeu; uitaţi-vă cu băgare de seamă la sfârşitul felului lor de vieţuire şi urmaţi-le credinţa!  (Evrei 13:7)

9+
Distribuie
Articol semnat de
Christian Sălcianu

Cristi este un scorpion convertit, pasionat de Biblie. ESTJ, a făcut militărie în liceu, dar și-a luat gradele în teologie și litere. Pastor în Dublin, se califică în servant leadership la locul de muncă. Scrie, aleargă. O iubește pe Claudia. Și pe Iris.

Vezi toate articolele
Ce părere ai?

Articol semnat de Christian Sălcianu