ÎMPĂRĂȚIA ÎNTR-O SĂMÂNȚĂ

Sfârșitul competenței (Tom Nichols)

+8

Ai primit vreun mesaj pe WhatsApp cu eticheta aia mică forwarded? Dar unul cu eticheta forwarded many times? Probabil că da. Știi ce înseamnă… (Dacă nici n-ai observat până acum, e de rău.)

Nu mulți evaluează sursa imediată a informației primite. Și prea puțini își bat capul să vadă cât de respectabil e cel de la care a plecat textul inițial. În plus, dacă pe traseu apare o autoritate într-un domeniu – adică, în fața numelui are prof. sau dr. sau (pentru unii) preot/pastor, oamenii pleacă imediat urechea. „Știe el ce spune…” Alții, la schimb, vor întreba: „E expert? E știre oficială? Dacă da, atunci e mânjit și el. Sunt vânduți și ei ocultei mondiale.”

Tom Nichols, publicat de Oxford University Press (în România, de Polirom), scrie în Sfârșitul competenței despre discreditarea experților și despre campania împotriva cunoașterii tradiționale (established). Autorul deplânge societatea (americană doar?) care se închină propriei ignoranțe. Oameni care nu știu. Dar care cred că știu. Și care disprețuiesc expertiza, crezându-se mai deștepți decât restul.

Evident, un om se poate autoeduca. Își poate face singur schimbul de ulei la mașină, dar nu-și poate pune singur o plombă. Poate desena singur un plan de casă, dar nu-și poate face o radiografie. În multe domenii ale vieții ai nevoie de experți – și le acorzi încrederea. Le cauți și urmezi sfatul până când te trezești că spun altfel decât vrei să auzi, altfel decât ești dispus să accepți.

Atunci îi dai la o parte și îi cauți pe alții. Care, minune, există! Și spun ca tine! Și au soluțiile simple și dorite…

Doar că ai căutat pe Internet. Expertiza ta înseamnă azi „am cercetat” (pe Google), „m-am documentat” (pe Wikipedia), „am urmărit un documentar” (pe un cont ciudat de YouTube) sau „am văzut la news” (newsfeed-ul de pe Facebook).

Nu, nu ai făcut cercetare, ci ai căutat. Research este cu totul altceva decât Google search.

Știi deja – la Google și la oricare alții ai parte de publicitate plătită. Și orice platformă te servește întărindu-ți confirmation bias, când ești dispus să primești ceva nou doar dacă e în acord cu ceea ce știi deja. Alegi doar titlurile care-ți convin. Apropo, cu cât citești mai pe fugă (și tu scanezi doar titlurile?), cu atât ești mai puțin dispus să citești în profunzime. Adică te depărtezi de expertiză, accepți soluțiile rapide și te amăgești că știi.

Devii apoi unul din cei care dau forward la alții – apostol de tip Don Quijote. Te bagi în subiecte peste știința ta.

Nichols amintește diferite ocazii concrete, foarte relevante, în care oamenii nu doar că disprețuiesc expertiza, ci o fac des, în multe domenii. Și, de la o vreme o fac foarte vocal, politica și vaccinurile fiind cele mai strigătoare. Ignoranța trece în aroganță. Ostilitatea e manifestată cu mânie. Cetățeanul le știe pe toate. Conspiraționistul le știe și mai și. Politicianul joacă de la un mandat la altul. Expertul, frustrat, se retrage în cercul lui de prieteni și scrie în jargon, devenind irelevant. Ghici cine rămâne în bătaia șarlatanilor și a oportuniștilor…

De unde toate astea? Cauzele sunt multiple; contextul e bogat, istoric chiar. În șase capitole, autorul ia pe rând: raportul între experți și cetățeni; discuțiile pe toate canalele care devin obositoare; educația care dă diplome pe bandă rulantă; internetul, ca un talcioc unde găsești de toate; jurnalismul în căutare de click-uri; și erorile (recunoscute și explicate ale) experților. 

Soluții? Te las să le descoperi în carte. Uite totuși două: una generică, ce-ți pare neantrenantă, și una contraintuitivă, care te enervează.

Prima: educația continuă, cercetarea personală, aprofundarea. Dacă n-ai timp de d’astea, uite-o pe a doua: abonarea la un canal de informare cu care nu ești de acord. Da! Să vezi și din altă perspectivă. (Mushtar?)

Autorul încheie în cuvintele: That, at least, is my expert opinion on the matter. I could be wrong. Să fii expert și să greșești? Poate comanzi cartea de aici (în engleză) sau de aici (în română). Sau mai dai o lectură rapidă – cum altfel? – articolului despre efectul Dunning-Kruger.

+8
Distribuie
Articol semnat de
Christian Sălcianu

Cristi este un scorpion convertit, pasionat de Biblie. ESTJ, a făcut militărie în liceu, dar și-a luat gradele în teologie și litere. Pastor în Dublin, se califică în servant leadership la locul de muncă. Scrie, aleargă. O iubește pe Claudia. Și pe Iris.

Vezi toate articolele
Ce părere ai?

Articol semnat de Christian Sălcianu