ÎMPĂRĂȚIA ÎNTR-O SĂMÂNȚĂ

„Și moartea nu va mai fi”

4+

În contextul consecințelor renumitului Covid-19, aflăm că în Italia, țara europeană cu cele mai multe decese cauzate de coronavirus, unele înmormântări au ajuns să dureze chiar și numai cinci minute. E ironic cum viața trece iute, fără a ne mai da răgazul să reflectăm asupra ei nici măcar în ziua necazului.

Vorbim despre moarte fie în cifre statistice de sănătate publică, fie ca oportunitate jurnalistică. Moartea este „sarea și piperul” ratingului, iar regiunile afectate de Covid-19, dar cu o rată scăzută a deceselor aproape că trec neobservate în breaking news. Pentru familiile de dincolo de statistici, ceremonia înmormântării are însă o profundă încărcătură. De aceea, scurtarea ceremoniei funebre amplifică angoasa în fața morții. Suntem jefuiți de procesul trecerii și forțați să îl trăim abrupt.

Deși moartea este o realitate odioasă, ea nu reprezintă răul absolut. De-a lungul timpului, știința și divertismentul au încercat să îndulcească, ori poate chiar să elimine realitatea morții de pe scena vieții. Filmele SF ne-au servit scenarii de conservare a vieții prin criogenare, elixire ale tinereții etc. Din perspectiva aceasta, moartea este un detaliu tehnic neelucidat. Totuși, strădaniile de a descoperi leacul împotriva morții dezvăluie tocmai cronica neputință în fața acesteia.

Din perspectivă biblică, moartea n-a făcut parte din scenariul edenic, ci a apărut ca o consecință a despărțirii omului de Dumnezeu. În plus, în contextul pervertirii creației Lui prin căderea omului în păcat, moartea a apărut și ca o limitare a răului. „Domnul Dumnezeu a zis: «Iată că omul a ajuns ca unul din Noi, cunoscând binele și răul. Să-l împiedicăm dar acum ca nu cumva să-și întindă mâna, să ia și din pomul vieții, să mănânce din el și să trăiască în veci»” (Geneza 3:22).

Așadar, răul absolut este despărțirea definitivă de Dumnezeu, în timp ce viziunea biblică asupra vieții este refacerea relației cu Dumnezeu.

Cel credincios lui Dumnezeu este scos din mâinile morții veșnice. „Dar acum, odată ce ați fost izbăviți de păcat și v-ați făcut robi ai lui Dumnezeu, aveți ca rod sfințirea, iar ca sfârșit, viața veșnică. Fiindcă plata păcatului este moartea, dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viața veșnică în Isus Hristos, Domnul nostru” (Romani 6:22,23).

Știrile nu sunt un bun indicator în ce privește speranța. Trăim sub falsa impresie a informării în chestiuni de viață și de moarte. Moartea ca informație statistică și alarmistă nu aduce nici un plus de mângâiere, nici speranță, nici o perspectivă mai largă asupra vieții.

Biblia ne sugerează să fim activi și productivi pe durata vieții noastre. „Tot ce găsește mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta! Căci, în locuința morților în care mergi, nu mai este nici lucrare, nici chibzuială, nici știință, nici înțelepciune” (Eclesiastul 9:10).

Omul credincios cunoaște valoarea vieții prezente și realizează dimensiunea vieții viitoare, în care durerea și moartea nu vor mai fi:

„Apoi am văzut un cer nou și un pământ nou, pentru că cerul dintâi și pământul dintâi pieriseră și marea nu mai era… El va șterge orice lacrimă din ochii lor. Și moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici țipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut” (Apocalipsa 21:1,4).


Agnos Herțeliu este pastor adventist și doctor în comunicare (Universitatea Paul Valéry, Franța). Este implicat în proiecte de educație spirituală prin media, precum și în activitatea Adventist Radio London, ca producător de conținut.

4+
Distribuie
Articol semnat de
Autor invitat
Vezi toate articolele
Ce părere ai?

Articol semnat de Autor invitat