ÎMPĂRĂȚIA ÎNTR-O SĂMÂNȚĂ

„Taste of Cherry”, o parabolă cu risipitori de viață

1+

Terminând vizionarea filmului Taste of Cherry – prima mea întâlnire cu cinematografia regizorului iranian Abbas Kiarostami –, am avut simțământul pe care trebuie să-l fi avut și auditoriul lui Isus când Învățătorul a încheiat pilda fiului risipitor. Adică într-o manieră care a lăsat loc de interpretări: „Dvs. decideți!”

Filmul povestește o zi din viața domnului Badii, un iranian ce bântuie cu mașina împrejurimile Teheranului, căutând un binevoitor care, în schimbul unei sume frumușele, să-l îngroape. Da, ai citit bine: să-l îngroape.

Misteriosul domn vrea să se sinucidă, și-a săpat deja propria groapă și tot ce-i mai trebuie e o persoană care să arunce câteva lopeți de țărână peste el.

Sună macabru, dar te sigur că filmul e mai degrabă poetic, meditativ.

Pe rând, ca-ntr-o istorie imaginată de Boccaccio, trec prin mașina domnului Badii diverse personaje – soldatul, clericul (ce-i drept, musulman și cu studiile nefinalizate), paznicul –, fiecare refuzând propunerea cu totul neobișnuită. Interesant e că singurul dispus să-i îndeplinească dorința e și singurul în stare să-l înțeleagă, adică tot un… sinucigaș – domnul Bagherii.

Momentul-cheie al filmului îmi pare întâlnirea domnului Badii cu bătrânul Bagherii. Bătrânul îl poartă pe o rută ocolitoare, suficient de lungă cât să aibă timp să-i spună povestea propriei sinucideri.

Domnul Bagherii a supraviețuit propriei tentative sinucigașe datorită unei… dude. Pe când își pregătea ștreangul în toiul nopții, cocoțat în pom, a dat cu mâna de-o dudă dulce, gustoasă și, din dudă-n dudă, s-a trezit surprins de zorii zilei. Vederea peisajului încălzit de lumina dimineții l-a copleșit într-atât, încât a renunțat la intenția păcătoasă.

Dacă domnul Badii e un exponent al omului dezamăgit și copleșit de suferință, domnul Bagherii este omul care a trecut și el pe acolo, dar a găsit soluția salvatoare: o nouă perspectivă asupra vieții. Dă-mi voie să citez câte ceva din cuvintele bătrânului înțelepțit:

„Orice om de pe pământ are probleme în viață. Trebuie să-ți schimbi perspectiva… Dacă te uiți la cele patru anotimpuri, fiecare dintre ele aduce rod. Nicio mamă nu poate umple frigiderul pentru copiii ei cu o asemenea varietate de fructe. Nicio mamă nu poate face pentru copiii ei la fel de mult cât face Dumnezeu pentru făpturile Sale. Vrei să respingi toate acestea? Vrei să renunți la tot? Vrei să renunți la gustul cireșelor?”

Îl văd pe domnul Badii ca pe fratele mai mare care, la final, rămâne la ușă, nehotărât, captiv în propriile simțăminte negative. În schimb, domnul Bagherii e risipitorul care s-a întors acasă. El înțelege unde se află fratele mai mare, cunoaște cărarea aceea din propriile preumblări. Dar vor fi cuvintele sale suficient de convingătoare?

1+
Distribuie
Articol semnat de
Florin Bică

Florin scrie cărți pentru copii, dar și poezii, eseuri, articole etc. Citește mai atent, dar mai puțin ca altădată. E cinefil, mai degrabă în direcția lui Kurosawa și a neorealismului italian, decât spre universul Marvel. Pe pământ, cerul lui sunt Adelaida și Mihnea, fiul lor. În cer, pământul lui e Dumnezeu.

Vezi toate articolele
Ce părere ai?

Articol semnat de Florin Bică