ÎMPĂRĂȚIA ÎNTR-O SĂMÂNȚĂ

Tatăl minciunii și copiii lui

21+

De ce au simțit Adam și Eva nevoia și tentația să mănânce din pomul cunoștinței binelui și răului? Aveau atâția pomi la dispoziție, inclusiv pomul vieții. De ce i-a atras atât de mult fructul oprit? Pentru că nu despre fruct în sine era vorba.

Dumnezeu le pusese primilor părinți o singură interdicție. Și încă una simplă! De pomul ăsta să nu vă atingeți. V-ați atins, caput! Că le-a explicat de ce le-a pus această interdicție, că nu le-a explicat, e mai puțin important. Când aveau la dispoziție atâția alți pomi, pofta după fructul unui singur pom ieșea din calcul. Pericolul, dacă ar fi venit doar de la papilele gustative, era aproape inexistent.

Și totuși, cum a reușit Dușmanul să îi îmbie să încalce această interdicție ușoară și clară?

Printr-o teorie a conspirației.

Colaboratorul lui Dumnezeu devenise împotrivitor (satan). Purtătorul de lumină (Lucifer) devenise purtător de întuneric (Ezechiel 28:14,15). Iar acum aducea întunericul acesta în lumea perfectă a primilor oameni.

Scenariul este identic cu cel al tuturor teoriilor conspirației de astăzi. Ce vi se spune nu e adevărat! Propagandă! Minciună! („Hotărât că nu veți muri!” – Geneza 3:4.) Oculta universală (a.k.a. Dumnezeu) nu vrea să știți adevărul, pentru că vrea să vă țină proști, supuși, dependenți. Și asta fiindcă îi este teamă să nu aibă concurență și vrea să păstreze doar pentru sine toate lucrurile bune, inclusiv accesul la un nivel superior (Geneza 3:5).

Aici s-a dat lupta. Nu la nivelul pântecelui, ci al minții. Șarpele a pus la îndoială adevărul declarațiilor și intențiilor lui Dumnezeu, iar Adam și Eva au ales să îl creadă pe șarpe în locul lui Dumnezeu. Eva a văzut că pomul era „bun de mâncat și plăcut de privit” și a conchis probabil că șarpele are dreptate: nu va muri dacă va mânca din el. Atunci, singura variantă rămasă a fost că fructul acela într-adevăr îi va deschide mintea (Geneza 3:6), așa cum zicea șarpele, deci Dumnezeu îi minte. Cei doi au ales să creadă o minciună, o teorie a conspirației, în locul adevărului.

De atunci și până astăzi, minciuna este modul de operare al Diavolului. Isus Însuși îl numește „tatăl minciunii” (Ioan 8:44). Minciuna, conspirația și teoriile conspirației emană întotdeauna din întuneric, de la purtătorul de întuneric. De aceea, un creștin care crede și răspândește teorii ale conspirației este un paradox, o contradicție. Un fiu al luminii care să răspândească întuneric – una dintre cele mai mari reușite ale Diavolului.

Știind toate acestea, în calitate de creștin, îmi folosesc „instrumentele” pe care le am la dispoziție (rațiunea, experiența, Scriptura, bunul-simț etc.) pentru a putea discerne între informațiile cu care mă intersectez. Însă din start privesc cu suspiciune orice are iz de gogoașă conspiraționistă și pe oricine mi-o vinde. La urma urmei, sunt conștient că voi da socoteală „de orice cuvânt nefolositor pe care îl voi rosti” (Matei 12:36) – sau pe care îl voi distribui pe rețelele de socializare. Prin urmare, mă străduiesc să urmez sfatul apostolului Pavel de a cerceta toate lucrurile și a păstra (și da mai departe) doar ce e bun (1 Tesaloniceni 5:21). Încerc să fiu un copil al Tatălui adevărului, nu al tatălui minciunii.

21+
Distribuie
Articol semnat de
Cristinel Sava

Cristinel scrie, cântă și vânează (greșeli de exprimare). Are un doctorat în filologie și îi place să stea cu nasul în cărți și manuscrise vechi. Când nu face asta, este tată pentru Radu, Ioana și Maria și soț pentru Cristina, pe care o iubește încă din clasa a 9-a.

Vezi toate articolele
Ce părere ai?

1 comentariu
Articol semnat de Cristinel Sava