ÎMPĂRĂȚIA ÎNTR-O SĂMÂNȚĂ

Unde e Hristos în plină pandemie

8+

Un anume C.L. își aduce contribuția „jurnalistică” pe o cunoscută platformă de știri și editoriale, zicând așa: „Isus Christos nu ar fi mers la biserică în plină pandemie”. Textul său reflectă o evaluare superficială a creștinismului și a textului biblic. Totuși, cad de acord cu el asupra unui punct…

În circumstanțele speciale cauzate de coronavirus, trebuie ca bisericile să susțină demersurile autorităților și medicilor. Împărtășirea cu aceeași linguriță a zeci și sute de credincioși n-ar trebui practicată nici în condiții de normalitate, nicidecum în Zodia Coronavirusului.

Din păcate, pornind de la asemenea încumetări și de la cazuri particulare, sunt mulți care blamează și persiflează creștinismul în general. De pildă, domnul editorialist C.L.

Situația amintită (cu totul regretabilă) e pretextul lui C.L. de a sări la beregata creștinismului în sine, cu o serie de afirmații demne de profesorul Charles Xavier. Exemplu: „De fapt, când se gândesc la Isus, majoritatea credincioșilor îl imaginează pe actorul Robert Powell, interpretul său din cel mai popular film.” Sau: rugăciunea e „o formă de meditație”. Apoi: „Nici măcar Isus Christos” n-ar putea să ne apere de coronavirus. Sar peste contraargumentele ce s-ar putea aduce unor astfel de „teze” infatuate.

Argumentația (sic!) lui C.L. se bazează pe presupuneri; textul îi e plin de: „nu ar fi”, „cel mai probabil ar fi”, „s-ar fi” etc. În opinia sa, orice religie e un fel de aceeași Mărie cu altă pălărie. El însă uită un fapt esențial. Privit din interior, fără aere de expert în toate religiile, creștinismul se vede altfel. Nu-i chestiune de gust, ci singura opțiune valabilă din oricâte ar fi disponibile. E trăirea vieții în lumina a ceea ce creștinul consideră adevărat.

C.L. afirmă cu prea multă siguranță că, în condiții de pandemie, cum sunt cele de azi, Isus nu s-ar fi dus la biserică, sau la templu. Cu „eleganța” specifică acestui tip de răfuială cu religia creștină, editorialistul omite să ne spună de unde sau cum de știe ce n-ar fi făcut acel Isus în care nici nu crede. Măcar de-ar fi citit Biblia… Chiar și considerându-L personaj fictiv, Isus tot ar avea dreptul la o corectă caracterizare.

Citirea atentă a Noului Testament relevă că Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, S-a întrupat pe Pământ și a îmbrăcat natura omenească decăzută, păcătoasă și supusă morții. În plină pandemie a păcatului, El nu a preferat siguranța propriei persoane, ci a venit ca medic specialist să ne trateze de boala păcatului.

Dacă C.L. și ceilalți peste 850 de shăruitori ai textului său ar citi atent evangheliile, ar observa că Hristos era mai mereu în preajma bolnavilor. Evangheliile descriu vindecări peste vindecări. Orbi, surzi, muți, paralitici – toți primesc o nouă șansă/sănătate de la Hristos, cel care nu S-a ferit nici măcar de leproșii de care fugea toată lumea.

„Nu cei sănătoși au nevoie de medic”, a spus Isus la un moment dat (Marcu 2:17), accentuând că a venit să-i caute dinadins pe cei bolnavi.

Din păcate, azi, în circumstanțele acestea unice, în care ar trebui să arătăm mai multă îngăduință față de cei din jur, unii caută tot așa, adică dinadins, orice pretext ca să mai arunce o găleată cu lături asupra celor a căror opțiune e creștinismul. În mintea acestor critici se produce o selecție naturală. Ei preferă greșelile creștinilor, închizând ochii la faptele lor remarcabile. În prima linie găsim destui creștini care oferă din timpul și din resursele lor pentru a-i ajuta pe cei din jur. Trebuie doar să vrei să-i vezi.

Cât despre Hristos și întrebarea cu privire la ce ar fi făcut El în plină pandemie, știm deja răspunsul.

8+
Distribuie
Articol semnat de
Florin Bică

Florin scrie cărți pentru copii, dar și poezii, eseuri, articole etc. Citește mai atent, dar mai puțin ca altădată. E cinefil, mai degrabă în direcția lui Kurosawa și a neorealismului italian, decât spre universul Marvel. Pe pământ, cerul lui sunt Adelaida și Mihnea, fiul lor. În cer, pământul lui e Dumnezeu.

Vezi toate articolele
Ce părere ai?

Articol semnat de Florin Bică