ÎMPĂRĂȚIA ÎNTR-O SĂMÂNȚĂ

Venirea Domnului (după 25 de ani)

20+

„Pot să-ți prezic trecutul!” Așa mi-a zis ghicitoarea, într-o ultimă ofertă, de nerefuzat. Am râs și-am mers mai departe. Dar oximoronul mi-a rămas în cap.

Câteva articole recente, un pamflet precum „Apel la «tace»”, un blog („Drogul prezicerilor”) și un articol de analiză („Care sunt și cum citim semnele sfârșitului”) m-au impulsionat să-ți spun experiența mea…, să (pre)zic trecutul. Ca împreună-așteptător al revenirii Domnului. În zece pași, două citate și-un text biblic.

1. Anii ’92-’93, începuturile credinței mele. Am citit de două ori într-o săptămână Daniel și Apocalipsa a lui Uriah Smith (un cărțoi la 700 de pagini, ca să-mi înțelegi setea). Îmi aduc aminte și de predicile unor pastori români sau americani (din NET-uri). Aveau logică, erau ancorate în evenimente istorice sau contemporane incontestabile.

2. Când m-am botezat (1996), deși eram pregătit de o vreme, triggerul a fost și vestea despre o mare adunare la Graz (Austria) pe tema dării legii duminicale. Breaking news: Nu s-a dat. Am rămas cu un gust amar, dar am învățat ceva. M-am vaccinat antialarmism.

3. În 1998, Editura Viață și Sănătate (EVS) publica În vremea duminicală (Sunday’s Coming) a lui G. Edward Reid. Cartea prezenta evenimente fără precedent, care arătau clar direcția. În ediția revizuită (2007), autorul avea să actualizeze șase capitole și să adauge alte nouă. Nouă! (La noi nu s-a mai retipărit…)

4. Eclipsa din 1999, anul 2000: zero semnificație profetică. Cam pe atunci am tradus cartea dr. Willard Regester cu titlul Cât este ceasul? Trecea în revistă evenimente fără precedent (de exemplu un pact între catolici și luterani). Era mai târziu ca niciodată. Autorul se odihnește în speranța învierii. 

5. În paralel, la revista Pro Logos (2003–2006) întrețineam personal o rubrică intitulată „În lumina profeției”. Lunar identificam un eveniment ca împlinire profetică. Alegerea unui nou papă (2005), spre exemplu, nu a fost insignifiantă.

6. În 2005 a venit în România David Gates. I-am fost traducător într-un turneu național. Spunea că sfârșitul este aproape, „I can’t say if it is 12 or 24 months”. Cum să traduc așa ceva? Am nuanțat: „Sfârșitul este aproape, iar unitățile de măsură nu mai sunt anii, ci lunile.” Nu mai insist.

7. Mai știi criza economică din 2007? Fără precedent în vremurile noastre. Am trecut peste ea. Walter Veith afirma categoric: „Pun capul pe butuc că suntem ultima generație”. Astăzi este pensionar și se gândește că ar putea fi o posibilitate ca anul 2027 să aibă o însemnătate.

8. În 2010 am lucrat un an la revista Semnele timpului. Vedeam semne, ca un puzzle care se completează în timp, dar vedeam și repetiții, mișcări circulare. Au trecut zece ani și de-atunci.

9. „Speranță la orizont”, Doug Batchelor. Anul 2013. (Pot să zic tare că titlul a fost propus de mine? Thank you.) Ca toți evangheliștii, și el a spus: „We are the last generation.” Eu am tradus: „Noi putem fi ultima generație.”

10. Nu-i cred nici măcar o secundă pe cei ce prezic date. Și nici pe cei ce explică de ce nu vine Domnul când vor unii. De aceea, în 2014, ca redactor-șef la EVS, am plusat publicarea cărții Aparenta întârziere.

Urmează să spui: „Da, dar…” Și poate că ai dreptate. În felul tău. Eu ți-am spus experiența mea. Am bănuiala că pot să îți prezic trecutul. Ai trecut pe aici?

Rămân la două vorbe și-un text.

Zicea C.S. Lewis (Meditații la Psalmi) că, dintre toate generațiile care s-au succedat pe Pământ, cea mai înrobită este cea prezentă. Pentru că se crede versiunea finală, care judecă cu obiectivitate tot ce a fost înainte. Și, evident, nu acceptă că mai poate fi ceva după ea.

A doua vorbă e de la Ellen G. White. Sfătuia în cartea Evanghelizare (vezi aici tot contextul, și ține cont, era anul 1892): să nu spui că Domnul vine într-un an, doi sau cinci, dar nici să amâni venirea Lui, afirmând că s-ar putea să nu aibă loc în următorii zece sau douăzeci de ani. Echilibru!

Nu prezic niciun trecut (nici nu-l regret). Doar îmi aduc aminte din viitor:

„Iată Eu vin curând.” (Apocalipsa 22:7). Nimic mai frumos!

Cuvinte spuse de Domnul Hristos. Le cred și le înțeleg mai clar ca acum 25 de ani.

20+
Distribuie
Articol semnat de
Christian Sălcianu

Cristi este un scorpion convertit, pasionat de Biblie. ESTJ, a făcut militărie în liceu, dar și-a luat gradele în teologie și litere. Pastor în Dublin, se califică în servant leadership la locul de muncă. Scrie, aleargă. O iubește pe Claudia. Și pe Iris.

Vezi toate articolele
Ce părere ai?

2 comentarii
  • De ceva vreme, mânat de o schimbare de paradigmă, tind să cred că, de fapt, în fond și nu în formă (sau viceversa, de astfel vă pare mai înțelept), venirea lui Dumnezeu nu este nici pe departe atât de determinantă pentru cel care Îl înțelege dincolo de superficialele “viața veșnică, marea de cristal și străzile de aur”. La fel ca mushtarul: dă gust, dar nu el e grătarul. 😉

Articol semnat de Christian Sălcianu