„Vinerea Mare” – de Christina Rossetti

Sunt oare piatră, nu mioară,
De pot ședea sub crucea ta, Hristoase,
Să-ți număr stropii sângelui ce lunecă domol pe oase
Fără de lacrimi, fără să mă doară?

Nu ca femeile acelea ce-au iubit
Și cu noian de suferință te-au jelit;
Nu ca învinsul Petru care-a plâns amar;
Nu ca tâlharul ce o nouă viață și-a aflat în dar;

Și nici ca soarele și luna
Ce chipul și-au ferit în cerul fărʼ de stele,
Oroarea nopții adânci în miezul zilei rele –
Ci numai eu…, nebuna.

Oferă totuși, fără pică,
Și-ți cată oaia, ca Păstor adevărat,
Mai mare decât Moise, te-ntoarce iar și țintă mă privește
Și stânca aceea-n mine o lovește.

Traducere și adaptare din limba engleză de Florin Bică, după „Good Friday” de Christina Rossetti (1830-1894).