ÎMPĂRĂȚIA ÎNTR-O SĂMÂNȚĂ

Vrei să-i mulțumești pe toți? De ce nu merge

20+

Ai o idee tare. Le-o spui celor apropiați, simți că ar prinde. Faci planul, pornești la drum. Merge! Și apoi rânjește unul de-ți taie tot avântul. În scurt timp vezi că nu e singur. Déjà vu. Cum să-i mulțumești pe toți?

Am predicat într-o biserică (așa îi zice, nu public speaking) un subiect inovator. La final, după mai multe aprecieri primite în privat, vine și persoana care-mi zice: „Duci poporul în rătăcire.” Evident, nu trecusem testul câtorva. Deloc.

Un Gică-Contra înghițim. Dar câți ar fi dovada insuccesului? Uneori ne păcălim tânjind după majorități covârșitoare. Uităm că doar regimurile totalitare au unanimitate. Degeaba așteptăm ca toți să se miște ca o armată – fie ei clienți, prieteni, votanți. Realitatea e altfel. La biserică visăm la vremuri biblice, când „tot poporul ca unul singur” se ridica redeșteptat. Deschid Biblia și-i văd eroii: n-au fost iubiți de toți; nici îngerii nu i-au mulțumit pe toți, iar Isus Însuși a fost trădat și apoi răstignit, fiind găsit prea inovator pentru Mesia cel așteptat.

Câteva cifre cu autoritate ar detensiona așteptările nerealiste și ne-ar putea confirma parcursul. Diffusion of Innovations, de Everett M. Rogers, lucrare de referință în domeniul schimbărilor sociale, ne spune de ce și cum unii primesc noutatea, iar alții nu. Rogers arată că „difuzarea inovației” este complexă, nu depinde de un singur element, urmează un model, cunoaște etape, are reguli. Ce-mi atrage atenția aici e că pe unii nu-i vei convinge în veci. No matter what.

Hai să ne regăsim în câteva exemple! Îți aduci aminte, când ți-ai luat primul computer, câți aveau deja așa ceva? Mai știi când ai decis că trebuie să exiști (aka să fii pe Facebook)? Reții emoția momentului când ai decis să faci prima plată cu cardul? Ca să venim mai încoace, de ce nu ai încă o mașină electrică? Ce te reține să investești în monede virtuale? Vezi, la unele ești în rândul lumii, la altele ai fost în prima linie, iar la câteva ești… amish! Indiferent ce zice lumea.

Rogers a împărțit publicul care adoptă o inovație în câteva categorii, modelul lui fiind cel mai folosit la ora actuală în cercetarea din domeniu.

1. Inovatorii sunt cam 2,5%. Unii cu mushtar. Zurlii, cu spirit de aventură. Uneori deranjanți, alteori mesianici. Întrec limitele!

2. Cei ce adoptă de timpuriu o inovație sunt 13,5%. Ei dau avântul pentru că înțeleg vremurile. Le dau credit primilor și se bucură de respectul următorilor.

3. Valul crește, majoritatea timpurie adaugă un 34%. Ei analizează, așteaptă, apoi decid. Au curaj înainte ca acel ceva să fie la modă.  

4. A doua majoritate (34%) e, firesc, mai întârziată – mișcarea a început fără ei. Fac și ei pasul schimbării, dar cu scepticism, din rațiuni economice, la presiunea grupului etc.

5. Și apoi e un pluton ce-și târâie picioarele. Leneși, supărați, săraci poate, neinteresați, talibani. Vreo 16%. Nu-i de colea – cât primele două categorii la un loc.

Într-adevăr, nu pot să-i mulțumesc pe toți. Dar 16%? Credeam că am mai puțini… Cu primii schimbi lumea, la firmă, la biserică, în societate. Nu-i voi câștiga pe toți dintre ceilalți. Nici nu-i voi mulțumi pe toți. Sunt mulțumit așa.

20+
Distribuie
Articol semnat de
Christian Sălcianu

Cristi este un scorpion convertit, pasionat de Biblie. ESTJ, a făcut militărie în liceu, dar și-a luat gradele în teologie și litere. Pastor în Dublin, se califică în servant leadership la locul de muncă. Scrie, aleargă. O iubește pe Claudia. Și pe Iris.

Vezi toate articolele
Ce părere ai?

1 comentariu
  • O vorbă spune că nici ciocolata nu-i mulțumește pe toți 😅. O perspectivă interesantă asupra dependenței de a-i mulțumi pe oameni e cartea „Idolul iubirii” de Jennifer Dukes Lee. Adresată preponderent cititoarelor, dar cu lecții prețioase pentru toți, indiferent de sex. 😉

Articol semnat de Christian Sălcianu